Decenii întregi asteptînd
Întoarcerea cheii în broascà ;
Din ce în ce mai ruginità
Pîndind-o decenii întregi
Fàrà cuvinte,
Fàrà destin.
Din cînd în cînd
Pàrînd cà se miscà putin
Si atunci - Oh, împàrtirea pe voci 
Dupà iluzia miscàrii :
Cei càrora li s-a pàrut
Cà s-a învîrtit înainte,
Cei càrora li s-a pàrut
Cà s-a învîrtit înapoi,
Cei càrora chiar nemiscarea
Li se pare-un atu...
Cine si ce ar putea sà opreascà
Himera ?
Dar, nu,
Numai înaintarea ruginii
În inima fierului,
Topirea la rece,
Praful rosu înlocuind
Moleculà cu moleculà zàvorul
(Si iaràsi corul de semne,
Presupuneri, opinii :
Într-un secol, în douà,
Într-un mileniu...)
Istorie cu încetinitorul.

 

 

 

 

Vorbim de el mereu
Cum tot mereu
Atingi cu limba dintele ce doare.
Cînd îl uitàm o clipà-i sàrbàtoare,
Iar pomenirea lui bolnavà
E si-n blesteme si în rugàciuni.
Îl luàm în doze zilnice
Ca pe-o otravà
La care devenim astfel imuni. 

 

 

Subiect

 

A te descoperi
Închis în comparatie
Ca într-o cuscà
Pe care singur
Ti-ai clàdit-o în jur
Si-n care nu mai poti trài,
Asa cum nu puteai
Nici în afara ei ;
A muri din lipsà de libertate
Ca din lipsà de aer,
Nu pentru cà esti închis,
Ci pur si simplu
Pentru cà ea, cusca, existà -
Ce subiect
Pentru o propozitie
Care îsi asteaptà predicatul !

 

 

Baladà 

 

N-am altà Anà,

Mà zidesc pe mine,
Dar cine-mi poate spune cà-i destul,
Cînd zidul nu se surpà de la sine,
Ci-mpins de-o toanà
De buldozer somnambul

Înaintînd de-a valma prin cosmar.
Si iar zidesc
Cum as zidi un val,
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar,
O mànàstire pururea lichidà

Sortità sà se nàruie la mal ;
Si iar zidesc,
O, var
Si càràmidà
Si, fàrà de prihanà,
O fàpturà
Ca armàturà
Visului infam :
N-am altà Anà
Si pe mine chiar
Din ce în ce mai rar
Mà am.